De multe ori m-am întrebat: unde se termină una şi începe alta?! M-am gândit la „profitabilitatea” acelui EXTRA, a acelui echilibru dintre „profesional” şi „extraprofesional”… În mod ideatic , extra e acel ceva ce-ţi umple viaţa, îţi dă forţă, e surplusul pozitiv!…Practic, e cum lupţi, parcurgi, simţi şi trăieşti diferenţa dintre una şi alta… Ştiu, mă vei contrazice! Îmi vei argumenta atât de multe, dar rezultatul nu va fi acelaşi!….Va fi diferit, nu va avea unicitate, pentru că toţi vor dori parcursul liniar, rezultatul „plin” şi de „efect”…Toţi vor dori două idei diferite, două temeri fără răspuns, două ancore aruncate-ntr-o siguranţă indusă, dar…
Există un echilibru, există un taler, dar şi o clepsidră!
Auzisem de-un vechi dicton englez: „Life is so short, fix it, using a clock or a mirror!”
Ceasul meu sunt EU/EU însămi, iar oglinda este viaţa mea.
…Târziu încoace am înţeles semantica, profunzimea acelui dicton ….şi cu surâsul pe buze, am înţeles piramida adevărată a lui Maslow!…
Până la 31 ani, am meţinut cu sârguinţă un echilibru între cele două! Eu şi echilibrul din viaţa mea! O balanţă fără cusur…EU şi restul din viaţa mea , care completa, întregea talerul şi menţinea o culoare insesizabilă a nisipului în clepsidră, asigurându-i longevitatea.
Am fost un ucenic, învăţăcel flexibil, fără multe, prea multe întrebări, doar răspunsuri cuvenite…pregăteam un plus profesional, o mare fără valuri, un munte cu toate piscurile semeţe, iar în viaţa de zi cu zi , urmând dură, dar sigură şi motivată. Aliniindu-mă pe strada vieţii, dar nepărăsind „caldarâmul”. Mereu mi s-a spus: învaţă şi vei avea o viaţă şi-un echilibru „perfect”! (Scuzaţi, vă rog, PERFECT ştiu că nu are grad de comparaţie, dar iertare de astă dată!….pentru a -l nuanţa…) Dedică-te carierei şi va veni şi echilibrul…
Am copilărit, am fost adolescentă, foarte tânără, aliniată principiilor de viaţă care îmi dădeau resortul mascat al arcului pregătit pentru distanţe mici…n-am încercat să văd dincolo de văl şi vid, nu mă interesa, acel echilibru îmi conferea siguranţă; aveam acel echilibru fals, indus şi impus de standarde de viaţă, de principii, concepţii şi convenţii, prejudecăţi „neîntinate”.
Şcoala m-a învăţat că echilibrul e benefic, că e productiv, că aduce doar bine, prosperitate, regularitate şi principii de viaţă sănătoase….Doar că domnii profesori au uitat că lupta, supremaţia deţinerii echilibrului, te-ndepărtează de la viaţa-n sine! Vei considera viaţa o luptă, oamenii luptători, învinşii învingători şi învingătorii învinşi, nu vei mai reuşi să simţi viaţa, aşa cum e! S-o guşti în toată spelndoarea ei, să vezi culorile vieţii, să simţi gustul iubirii, să cânţi armonia, ci va fi doar mentinerea echilibrului, terifiantul şi mirificul echilibru al vieţii – acolo(Job) şi dincolo(Pasiuni)!….
…Scriind toate astea, mi-au revenit în minte discuţii , de genul: Când oamenii vorbesc de serviciu spun ACOLO, când vorbesc de casă, pasiuni, idei, spun AICI…Diferenţa dintre acolo şi aici, distanţa şi apropierea…acolo e atât de îndepărtat iar aici e în sufletul meu, cu mine, personalizat…De-aici şi lupta pentru echilibru! Echilibrul între acolo şi aici!
Dar să revin…la 31 ani, conjuncturi benefice mie au dus la vederea şi stabilirea conotaţiilor echilibrului altfel – o viaţă în care să mă bucur, alături de cei dragi mai mult de 2 ore pe zi, nepurtând acasa izul unei promovări-devansări cu fast; o viaţă în care Eu nu mai e rostit doar experimental şi fără rost; în care NOI trăim, simţim, iubim, ne împrietenim, clădim, săvârşim, ne educăm şi educăm, fără clasări şi clasamente bazate pe utopii generalizate; un echilibru în care talerul înclină spre împlinire sufletească, zâmbete şi armonie, iar nisipul roşu din clepsidră se scurge atât de lin şi ordonat, ca ideile, gândurile şi pasiunile mele…
Am învăţat că o mână întinsă nu-i semn de slăbiciune, că un cuvânt trimis către inimă nu-i doar pe hârtie, că două inimi pot bate la unison, că împreună clădim vise şi idealuri, nu doar castele de nisip, care – aşa cum ni se spunea demult la şcoala – se năruie precum visele în viaţă…
Am învăţat, învăţ şi voi învăţa mereu că educaţia e pentru totdeauna şi pretutindeni! Vorba senină a călătorului din dreapta ta, cântecul gondolierului care îndeamnă la dragoste, vorba de duh a bunicii care te poartă prin tunelul timpului, privirea pură a copilului ce-l ţii cu drag de mânuţă…
Am învăţat că pasiunile pot deveni un mod de viaţă, că armonia este cea care creează echilibrul; o viaţă trăită, completată, întregită, un echilibru în mişcare, nu unul static!
Astfel, văd eu echilibrul dintre una şi alta!…Dăruire, iubire, înţelegere!
O zi din viaţa noastră, echilibrată sună astfel: Un job care aminteşte oamenilor că există viaţă dincolo de bani şi griji, cauzatori de stres, împletind productivitatea cotidiană cu starea de bine; un joc în doi, în trei, în familie, care aduce cu siguranţă zâmbetul pe buze; exerciţii şi probleme pe fond muzical, în surdină; plimbări cu bicicletele; un scrabble care ne dezmorţeşte limba;un concurs de frumuseţe cu multe creme, în urma unui experiment reuşit…
Viaţa simţită, trăită în armonie, ne asigură echilibrul…asigură trecerea fără dificultate de la job la extrajob, de la ACOLO, la AICI!
Am învăţat de la cei ce-au vrut să se deschidă, am învăţat singură, sunt un bun autodidact, dar am făcut-o cu pasiune, cu dăruire şi înţelegere, faşţă de cei din jurul meu şi faţă de mine însămi!
Priveşte în sufletul tău, completează, corijează, învaţă, asigură echilibrul a ceea ce numim viaţă! Nimeni n-o va face pentru tine, fa-o tu însuţi, nu te jena să ceri ajutorul sau să-l acorzi, creează un echilibru care să-ţi înflorească viaţa!
Totul depinde de tine, cum ţi-l asiguri!
Invaţă, dăruieşte şi vei primi!
Florile vieţii sunt ale noastre, trebuie doar să ştim când să culegem roadele!
Acest articol a fost scri cu pasiune pentru SUPERBLOG 2012!
Creativitatela feminin 