Wake Up To A Better World


  …O zi mohorâtă de martie, nici nu ploua, nici nu ningea!…Cum era mai ciudat, mai pesimist, o stare mai  puțin binevenită sufletului și inimii mele!…

La muncă, acalmia unei zile de luni…când nimeni nu adresa nimănui o privire, darămite un zâmbet!  Aplecată printre hârtiile albe, subliniate cu roșu, ce mă-ndeamnau la visare și somn…O zi care abia așteptam să se încheie! Să mă rup de acest ”nucleu” al non-imaginației, al non-visării, al non-speranței, o zi care mă copleșea prin ”beatitudinea” ei!

Ajunsă acasă,  o atmosfera atât de destinsă, minunată!…Nu știu, dar, fără să vreau, purtasem efectul zilei, în toată plenitudinea ei, dar trebuia să mă descotorosesc de acel sentiment inconvenabil și nefericit!

Habar n-aveam de ceea ce avea să urmeze!

Soțul meu pregătea o surpriză culinară și era atât de prins, încât am crezut că nu auzise ușa, pașii….băiețelul îl ”seconda”, cântându-i de zor  un ”Imn al biruinței”…

I-am salutat, surâzând!… Era ceva în aer, care mă determina să zâmbesc fără temei….În sfârșit, mă văzuseră, privirile li se topiseră și-ncepuseră să-mi povestească aventuri de peste zi. Zi minunată, de altfel, pentru amândoi!

Cu pași repezi seara își făcea simțită prezența…am pregătit dining-ul pentru cină! Ciudat, de puține ori făceam uz de etichetă, mai ales în timpul săptămânii, mâncând  în bucătărie…Da, era sigur ceva în aer, ce-mi stârnea curiozitatea!

Totul pregătit – farfurii, vase, tacâmuri, șervețele colorate…

Ne-am așezat la masă, am mai sporovăit de una, alta, dar în tot acest timp, privirea mi-a fost atrasă de-un plic din coșul cu pâine. Tacticos,  l-am luat, l-am desfăcut și-am rămas fără cuvinte – un voucher de călătorie…Am fost dumirită pe dată de soțul meu – participase din glumă la un concurs și câștigase acel voucher de călătorie,  pentru Amsterdam, într-un hotel din lanțul  hotelier internațional  NH Hoteles, pentru luna aprilie.

Ştiam de acest lanţ hotelier, de serviciile impecabile, de grija pentru  aproape şi pentru mediul înconjurător, de la sora mea, care a stat în România, la NH Bucureşti, de pe Mircea Vodă.

Am reţinut un amănunt spus de sora mea: în baie, într-un bol era apă de trandafiri, proaspătă, pentru înviorarea feţei; sub fiecare pernă erau pacheţele cu plante, pentru revigorare, iar sauna, purta aroma anilor de demult, a naturii proaspete, nepoluate.

…Timpul a zburat, ajungând în  ziua  Z: 2 săptămâni de feerie, vacanţa de vis.

Am ajuns la destinație dimineaţa – NH Grand Hotel Krasnapolsky. Hotelul  impozant, o clădire istorică, care datează din 1865, combină o atmosferă tradiţională cu confortul şi  facilităţile moderne…Un bun venit, fără cuvinte, tocmai prin imaginea maiestoasă a hotelului!

Poziţionat strategic în centrul Amsterdamului, în piaţa centrală, astfel încât să-ţi încânte inima! Multe dintre atracţiile turistice sunt la distanţe mici – Palatul Regal, casa Anne Frank, muzeul Van Gogh, fabrica de bere Heineken, Nieuwe Kerk.

Am fost întâmpinați de un uşier îmbrăcat într-o livrea roşie, purtând semeţ o frumoasă lalea la butonieră;  cu un zâmbet larg, onest, într-o engleză perfectă, ne-a urat bun venit.

Ne-am îndreptat bine dispuși spre recepție, cu voucher-ul în mână, emoționați, obosiți, dar destinşi… Un glas dulce, o privire senină şi albastră, un chip angelic ne-a întâmpinat şi ne-a dat cheia de la apartament. Ne-a urat un sejur plăcut și-o zi minunată!

Da, e atât de plăcut, când ți se zâmbește, când atmosfera e relaxată, …cuvintele sunt chiar de prisos!

Apartamentul orientat spre sud, îmbinând clasicul arhitectural cu modernul mobilierului de-un alb imaculat,principiar,   savurând pata de culoare dată de parchetul din bambus  şi accesorii ca: lenjerii, perdele, prosoape, vaze cu flori viu colorate…paradisul, nu alta! …totul frumos  încadrat de tehnologie, în simbioză perfectă cu mediul şi protejarea acestuia. Am fost uimiţi de ambalajele folosite, biodegradabile, amintind de grija pentru mediul înconjurător, lumina care se aprindea-stingea, pe bază de senzor, favorizând un consum eficient, apa pe bază de senzor-caldura corpului uman…totul calculat în detalii, gândind pe termen lung, făcând ca totul să fie posibil, prin acţiunile noastre, şi pentru următorii…

Am coborât pentru micul dejun, în grădina de iarnă monumentală, pregătiţi pentru un „breakfast” olandez. Am fost întâmpinaţi de-un ospătar într-o ţinută impecabilă;  cu zâmbetul pe buze ne-a salutat, ne-a dat meniul, pe- tipsie de argint, pe care se afla o hârtie, gen pergament…era un răvaş cu un motto şi un  „Poftă bună!” Ulterior, am savurat cafeaua din Grand Caffe Mathilde, cu o vedere de zile mari spre Piaţa Dam.

Atitudinea celor care lucrau în NH Hoteles, ne-a impresionat, energia pozitivă, totul ne-a făcut să privim altfel un lanţ hotelier; am personalizat această şedere,  ca  fiind vacanţa perfectă! O altă lecţie de viaţă!

Da, omul sfinţeşte locul, prin atitudine, stare şi comportament!

Am meditat mai mult la ideea că împreună vom mobiliza lumea şi vom putea avea grijă de ce-i al nostru, ocrotind mediul înconjurător şi utilizând cu eficienţă ce ne aparţine!

WAKE UP TO A BETTER WORLD!

Acest articol a fost scris pentru SUPERBLOG 2012!

Anunțuri

Încrederea oamenilor mari în ”steaua” lor


Cele mai multe persoane, care sunt considerate a avea noroc în viață, sunt, de obicei, corpolente, placide, indiferente, aproape apatice, nu reacționează fizicește în fața pericolului, dar sunt convinse că nu li se va întâmpla niciun rău.

Se cunoaște legenda, după care gloanțele trase în cursul unei bătălii, caută pe cei fricoși, pe cei ce se păzesc să nu fie împușcați.

D. A. Tangra, medic șef al marinei Elene, președintele societății de cercetare psihice, scria:

” Se observă, de cele mai multe ori, persoanele considerate ca având ”noroc”, sunt ”indivizi” placizi, care racționează greu emoțiilor, pe când ”ratații” sunt persoane foarte emoționabile.”

Reacția aceasta ușoară la excitațiile exterioare aduce cu sine o scădere a auto-apărării personale? Foarte probabil!

Se știe, la fel, din legende, că gloanțele în bătălii îi caută pe cei ce șovăiesc, existând și alternativa persoanelor pe care gloanțele le respectă.

Concluzia este că că toși acești oameni sunt înzestrați cu un sânge rece cu totul deosebit și cu un soi de insensibilitate în fața pericolului.

Instinctul de conservare nu poate fi atrofiat până la suprimarea lui. orice individ își dă seama de pericolul ce-l ”paște” și caută să se apere, prin orice mijloace de care dispune. De aici și lupta și exercițiul autocontrolului.

Cazurile ”excepționale”, când unele persoane par a nu avea nicio teamă în fața pericolului, ar fi explicabile printr-o credință fermă în ”steaua lor protectoare”. Ei se autosugestionează și creează în jurul persoanei lor o zonă de protecție.

Napoleon credea în ”steaua sa” și înfrunta, în bătălii, pericolele cele mai mari.

Și el, de la vârsta de 37 ani, era corpolent fizicește și  placid. adeseori, cădea în somnolență în timpul bătăliei, sau, treaz fiind, părea indiferent și uita să dea ordinele cuvenite generalilor săi. Inteligența sa era vie, dar sensibilitatea sa era puternic diminuată.

Sub influența marilor rezoluții ăn momentele critice, intervine un factor psihologic, care intensifică la maximum încrederea celui ce  a luat o hotărâre decisivă în șansa sa.

”AUDACES FORTUNA JUVAT! ”   ”Credința care poate mișca munții din loc!”

Cezar credea în ”steaua sa”. Pe când călătorea pe marea Adriatică, în timpul unei furtuni, Cezar a exclamat:” Uiți că tu porți pe Cezar și norocul său?”

Se observă în viața personajelor istorice, în faza declinului, o slăbire în această credință; atunci steaua lor apune; ei sunt loviți de nenorociri.

Se observă în lumea afacerilor că cei care dau ”lovituri” îndrăznețe și reușesc, sunt cei care sunt convinși că vor avea o șansă. Și, invers, persimiștii care n-au incredere, nu reușesc! De-aici și atâtea materiale de dezvoltare personală care cultivă și exersează increderea în propria persoană!

Tu ce părere ai?!

Crezi în ”steaua ta”?!