Teoria cănii și a găleții


galeataFiecare dintre noi are o găleată invizibilă. Ea este permanent umplută sau golită, în funcție de ceea ce alții spun despre noi sau de comportamentul lor față de noi. Atunci când găleata ne este plină, ne simțim extraordinar. Când este goală însă,  cădem pradă deznădejdii și ne simțim îngrozitor. De asemenea, fiecare dintre noi are asupra sa o cană invizibilă. Când folosim această cană pentru a umple gălețile celor din jurul nostru – vorbind sau acționând în așa fel, încât să le înmulțim stările sufletești pozitive – ne umplem în același timp și găleata noastră. Când  însă folosim această cană pentru a ”șterpeli” din găleata altora – prin vorbe sau fapte care îi fac pe cei din jur să aibă mai puține stări sufletești pozitive – atunci ne diminuăm pe noi înșine.   Precum o cupă plină cu licoarea magică a vieții, o găleată plină ne oferă o perspectivă optimistă asupra vieții și se metamorfozează într-un rezervor de energie. Fiecare picătură din această cupă ne face mai puternici și mai încrezători.   O cupă goală însă ne subminează moralul și ne întunecă perspectiva, ne secătuiește energia și voința. Acesta este  motivul pentru care  de fiecare dată când cineva ia cu cana din găleata noastră, încercăm o senzație de durere.        Prin urmare, în fiecare moment al fiecărei zile, ne aflăm în fața unei alegeri: putem fie să ne umplem unul altuia găleata, fie să ne băgăm cana în găleata celui de lângă noi. Este  o opțiune esențială – o alegere care  influențează profund relațiile cu semenii noștri, productivitatea muncii, sănătatea și fericirea.”(Tom Rath & Donald O. Clifton – ”Cât de plină ți-e găleata?”)

Apropos, cât de plină ți-e găleata?… Atitudinea ta e  optimistă sau ai acel negativism de fond, care ți-e indus de tot ce te-nconjoară?!… Trăim prin noi, cu noi și cu ajutorul comunității, relaționării, legăturilor ce le legăm zi de zi-personale, profesionale… Se vorbește atât de mult în jur, e chiar un trend în ”lumea motivațională”, a celor care promovează starea de bine, despre atitudinea pozitivă, productivitate, descoperirea  și dezvoltarea abilităților…tu ce alegi sau cum analizezi?!…criticând sau completând?!… Studierea a ceea ce este greșit în comportamentul oamenilor sau studierea a ceea ce este pozitiv în comportamentul acestora?!… Negativismul te vlăguiește, pozitivismul îți dă puterea de-a ”muta munții din loc”! Nu este suficient a-ți dori un mediu  cu o atmosferă pozitivă, trebuie să promovezi schimbarea dintr-un punct de vedere – am fost născuți, educați într-un mediu unde ne-a venit mai ușor să criticăm, completând astfel(la vremea respectivă), decât să fim receptivi și să complimentăm, lăudăm.

Educația, în general, sistemul educațional  – implicit – are la bază aspectele negativiste care completează întregul. În loc să urmărească  unicitatea,  sistemul nostru educațional   o distruge, aliniindu-i pe copii, în șir indian, tăind elanul și abordând învățarea de tip ”la comun”… Un copil trebuie să aibă note bune la toate, trebuie să se integreze și încadreze în tipar…Vorbim de integrarea în sistem, ideea de-a nu rămâne ”pe dinafară”!

Și câte-ar mai fi de spus, dar să lăsaăm și pe altă zi!

Voi reveni cu mai multe idei care abordează tema Găleții umplute, a pozitivismului   și studierii acestuia…

Anunțuri

Un gând despre „Teoria cănii și a găleții

  1. Pingback: Cui dau cartea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s