4 lecții esențiale, privind creșterea copiilor


Revin cu detalii la cele 4 lecții esențiale, cu privire la creșterea copiilor:
Lecția 1. Respectul reciproc:
Băiețelul meu  cu câțiva ani în urmă era încăpățânat, neascultător… vorbesc de perioada căminului; acum, la școală, lucrurile s-au schimbat mult, asta după ce eu, ca mamă, am înțeles să schimb abordarea; la cămin era sfidător, imposibil de stăpânit, mereu pus pe șotii; metoda de atac?! neascultarea…
…De multe ori, îmi testa autoritatea, iar eu picam la test.
Am început să devin hotărâtă, să simtă hotărârea mea, să realizeze că nu e totul o glumă…
Într-o dimineață, în vacanța de la cămin, să fi avut 5 ani, a aruncat cu o minge în altă persoană, la spațiul de joacă…L-am avertizat să nu continue, să lase mingea din mână sau să-i găsească altă întrebuințare…m-a privit pieziș, și-a luat-o la fugă…
Nu mi-a rămas în acel moment decât să-l învăț să-mi respecte  autoritatea. Vă dați seama în ce stare eram…câți nervi acumulați!…dar nu m-am lăsat pradă ispitei de-a mă enerva…Am fost tentată să-l dojenesc, să țip, dar n-am făcut-o!

L-am prins, l-am ținut în brațe și i-am spus cu glas domol:

”Tudor, tu ești un copil deosebit! ”

În tot acest timp, parcă aveam în brațe un acordeon, așa de încordat era!

La un moment dat – mi se păru o veșnicie – m-a întrebat:

”- Ce o să faci cu mine acum?!”

– Ce crezi c-ar trebui  să fac?

– Să mă bați…

– Dar nu cred că e bine să lovesc copiii.

– NU?!”

…L-am luat prin surprindere…

” – Nu, mai ales cineva așa deosebit ca tine!  Dar tu trebuie să înveți să mă asculți. Trebuie să știi că vorbesc serios atunci când spun ceva! Când eu vorbesc, tu m-asculți, când tu vorbești, eu ascult!”

” – Dacă nu  mă asculți, te voi pedepsi. Înțelegi? Îți place să mergi la cămin, să fii cu prietenii tăi?”

” – Da, foarte mult!”

”- Dacă nu vei asculta, nu te vei mai întâlni cu ei! Vrei asta?!”

”-Nu!”

– Bravo! Tu ești băiețelul meu deosebit!” i-am spus, îmbrățișându-l.

De-atunci, multe s-au schimbat, eu m-am schimbat, el s-a schimbat! În sfârșit, am trecut testul!  …dar a fost o lecție pentru mine – respectul reciproc este o condiție esențială pentru  o ascultare de bunăvoie!

Ce bine este ca ascultarea să se bazeze pe respect reciproc și să fie presărată cu dragoste!

Lecția 2. Puterea exemplului:

Despre asta am mai scris un întreg articol, pe care vi-l recomand cu căldură!

Cu câțiva ani  în urmă, grăbindu-mă să ajungem în oraș,  în timp util, necalculând multe, am devenit aproape isterică…

Criza de timp în care intrasem  m-a dat peste cap…am început să țip și să cer fiului meu, tot la cămin pe-atunci, să fi avut  3-4 anișori, să  se grăbească…ba chiar i-am dat o palmă peste mână…În loc să proceseze cele cerute sau să plângă,  a început, la rândul lui, să țipe și să-mi dea cu sete o palmă…

… 2 lucruri importante mi-au trecut în acel moment prin minte:

1. copiii nu sunt copii pentru a urla la ei sau a-i lovi, cu sau fără motiv; educația nu se face cu țipete sau lovituri, ci cu dragoste, calm și înțelegere; ;

2. niciodată nu trebuie să-i  permiți unui copil să te trateze nerespectuos;

Eu am încălcat prima regulă, fiul cea de-a doua…Dar problema era…că eu cunoșteam toate astea, fiul meu nu …el doar imita comportamentul meu…Eu am țipat, el a țipat!  Eu  l-am lovit, el m-a lovit!

Era chiar un desene animat în care un tată spunea, în timp ce-și bătea copilul: ” Sper că acum vei învăța că niciodată nu trebuie  să lovești pe cineva mai mic decât tine!”

Copiii sunt foarte buni imitatori, iar în primii 3-4 anișori, trebuie să fii atent la ceea ce faci și vorbești în prezența lor, dacă nu vrei ca aceste lucruri să se repete! …Cred că e valabil și pentru mai târziu!…

E ciudat să-i înveți să nu lovească, când exemplul celor adulți e tocmai viceversa, nu?!

Cred cu tărie că educația nu se face la mânie. Părinții trebuie să înțeleagă că dacă vor să-și trateze copiii cu respect, trebuie să-și controleze mânia.

Tratați-vă copiii așa cum vreți voi să fiți tratați!

Puterea exemplului este un bun educator!

Lecția 3  Încurajările fac diferența:

Psihiatrul de copii Rudolf Dreikurs a spus: ” Încurajarea este mai importantă decât orice alt aspect al creșterii copiilor. Este atât de importantă, încât lipsa ei poate fi considerată principala cauză a comportamentelor deviate. Un copil cu un comportament deviat este un copil descurajat. Orice copil are nevoie de încurajare continuă, așa cum are nevoie o plantă de apă. El nu poate crește, nu se poate dezvolta și nu poate dobândi sentimentul apartenenței fără  încurajare!”

Evitați  criticile, promovați încurajarea!

Tot cam la aceeași vârstă, ba chiar și-acum, la aproape 8 ani, Tudor se trezește destul de mofturos…în loc să-l critic sau să fiu negativistă, mereu, înainte de-a se trezi, merg lângă el, îi mângâi obrazul, mâinile, îi șoptesc cât e de deosebit, cât de frumoasă va fi ziua lui, iar starea anterioară se risipește, fără ca măcar să fi crezut c-a existat!

Țineți minte: criticile descurajează, ajungând să a veți un copil cu un comportament deviat. Încurajarea și acceptarea îi conferă un sentiment nou, de speranță, putere, pentru a se disciplina pe sine însuși, adoptând un comportament mai potrivit.

Încurajarea spune: ”Ești un copil bun!”, ” Poți s-o faci!”, ”Am încredere în tine!”

Critica spune: ”Nu ești bun!”, ”Ești un ratat!”

Încurajările formează cadrul pozitiv în care copilul va reuși!

Lecția 4    Învățarea ascultării poate fi distractivă:

” – Tudor, fă-ți patul și îmbracă-te!”

” -NU!”

” – Ce-aș putea face să te răzgândești?”

”-Ce-o să-mi dai?”

”- Un pupic!”

”- Nu-i destul!”

”- O îmbrățișare”

”-Tot nu-i de-ajuns!”

” O mușcătură”…i-am surprins fluturându-i un zâmbet…

”-Încă nu-i!”

”-Un zbârlici”

”-Accept!”

L-am distras de la starea de interiorizare, de neant, de nervozitate… de la responsabilizarea prin forță, putere…

Ne-am distrat, dar a ascultat ulterior, fără probleme!

Sunt sigură că nu mulți veți fi de-acord, că- i timp pierdut, că trebuie s-asculte când i se spune, dar viața-i  de o mie de ori mai plăcută, dacă,  din când în când, faci din ea o joacă!

Vă provoc să deveniți diferiți, să vă ancorați în creativitate și să vă disciplinați copiii într-un mod creativ…și veți vedea ce binevoitoare poate deveni ascultarea lor! Nu va fi ușor, dimpotrivă, dar va fi reconfortant și rezultatele pe termen lung vă vor da o stare de  bine! …

Am învățat, învăț,  zi de zi din propriile greșeli! E uman a greși, e uman a recunoaște, e uman a împărtăși cu cei din jurul tău din pățaniile, peripețiile vieții… Suntem o mare de oameni care-ar trebui din ce în ce mai des să plecăm capul la cel de-alături!…

Creștem împreună, cu bune, cu rele, cu intenții, supoziții, reușite, eșecuri! Au trecut ani, vor mai trece încă pe-atât, dar sper din tot sufletul  să menținem aceeași legătură minunată!…dar pentru asta, muncim și colaborăm zilnic!…

E atât de reconfortant când cea sau cel de-alături te ascultă, îți zâmbește, te privește și-ți mângâie sufletul cu o vorbă sinceră!….

Dacă v-a plăcut ce-ați citit, semnați-vă cu un comment sau un like!

Vă mulțumesc!

Sănătate, iubire, înțelegere!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s