Descoperirea abilitatilor, formarea competentelor


Fiecare dintre noi are o pasiune sau face ceva foarte bine, dar nu constientizeaza ca ala-i sensul lui.”Pragmatismul”, rutina, monotonia, viata de zi cu zi, sunt cele care ne coplesesc existenta, lasandu-ne atat de putin timp pentru NOI, pentru visele noastre; si totusi, dac-am face un simplu exercitiu, de cateva minute, zilnic, cred c-am iesi usor, usor, din starea de letargie zilnica!
ce fel de exercitiu?!….aminteste-ti de perioada cand era liniste, erati copii, adolescenti, ce placere deosebita aveati? pentru cateva momente redeveniti persoana de odinioara, dar amplasati-o astazi, uniti timpurile si va veti descoperi sau redescoperi abilitatile.  Facand asta zi de zi, o intalnire cu tine  insuti/insati, iti vei forma competentele, dar avand baza mentala a  abilitatilor, e atat de simplu si placut!Rutina duce la frustrare, grijile la monotonia sociala, dorinta apriga de-a avea o viata sociala cat mai in competitie cu a celorlalti duce la stres si zdruncinarea sanatatii, lipsa unui tel, cat si a unui tel comun, lipsa altruismului social, egoismul , toate duc la a pieri incetul cu incetul, a uita sa traiesti, cum s-o faci sa-ti fie bine, sa te bucuri de fiecare clipa!

Repet, iti  place sa redai ceea ce citesti, dar nu mai ai timp sa pui in practica!
placuta, interesanta expresia CARPE DIEM, dar o rostesti doar, n-o si traiesti, desi, simt la multi cei din jurul meu,din  jurul tau , ar vrea sa traiasca astfel, dar nu mai au timp si pentru asta, ramane doar o fantezie…sau tot amana, amana, va veni si ziua asta, se amagesc cu acest maine!
Revenind la exercitiu, am inceput cu cativa ani in urma, in prima zi cateva minute,2 sau 3, nu mai mult, totul a fost crescator, de la minutele parcurse, recurs la memorie, trairi intense, franturi de conversatii, amintiri, imagini; dintotdeauna am avut o angoasa, o frica de ceea ce s-ar putea intampla, uitam cateodata sa zambesc, lasandu-ma coplesita de asta, mi-era frica de oameni, de atitudinea lor, recurgeam la masti, asa cum o fac cei mai multi dintre voi, apanajul impus de societatea snoaba, de cele mai multe ori, s-o recunoastem,  in care traim.
Uiti sa traiesti pentru tine, ti-e teama sa-ti expui ideile, traiesti sa fie bine pentru tine, dar ca remarca a celorlalti! acest exercitiu, ani la rand, putin cate putin, m-a facut sa vad altfel totul, am devenit optimista, persverenta in a-mi mentine ideile, mai putin atenta la remarcile celorlalti.
 Cu-adevarat, n-a mai fost  nevoie  sa recurg la masti! ce bine  a fost! parca dadusem jos kilograme de fard de proasta calitate. Nu numai ca era mult fard, dar mai era si de calitate indoielnica! am devenit creativa, am lasat liber interiorul meu, era liber sa circule,  sa interactioneze; am devenit eu insami, o  visatoare, luptatoare, optimista, mi-am dat un SENS! credeti ca e un prolix sa spui luptator si optimist alaturi de visator? dimpotriva, visurile m-au ajutat sa duc lupta, sa-mi educ optimismul si sa fiu eu insami!
….dar sa revin la exercitiu…am inceput cu amintiri din primii ani sau ceea ce-mi mai relata mama; imi placea teribil sa vorbesc, sa cant, sa recit, sa-i incant pe cei din jurul meu, o faceam pentru  a-i face sa se simta bine…..in primii ani de scoala, imi placea s-o alin pe mama, am continuat…imi placea sa povestesc colegilor,  mi-au placut sezatorile, la care eram povestitorul…imi placeau emotiile pe care le trezeam cu povestirile mele, erau profesori care-i spuneau mamei ca am un lipici la cei din jurul meu, …vorbele, vocea, privirea, dar nu in ultimul rand, cand relatam, povesteam, aveam un entuziasm!….multi ani, la rand, am uitat de acest entuziasm, dar de cand am inceput acest exercitiu, mi-am dat seama ca asta-mi lipsea, asta am lasat in urma…entuziasmul!!! iar visul, telul-sensul si entuziasmul ma fac astazi sa vad totul altfel! sa nu uit, nu ma mai impovarez cu mastile, sunt usora ca fulgul: sunt eu asa cum sunt! placerea ce-a comunica, avand rezultate printre cei din jurul meu, asta ma face sa ma sint bine! cum spuneam in alta zi – relationarea EU-TU, care vine si se indreapta spre respect, prietenie, iubire, unicitatea fiecarei persoane in parte!….nu EU-CEILALTI…nu reusesti niciodata sa-l vezi pe interlocutor sau nu te intereseaa, edoar un chip, nu o persoana!…pacat!
CRed ca acest exercitiu pentru  descoperirea EU -lui fiecaruia dintre noi si-a abilitatilor….simtirea noastra si adevaratele remarci ale celor din jurul nostru, franturi de-a lungul timpului vor prinde bine, vor contura….ulterior, exersand, traind, simtind totul cu entuziasm,  vom forma  competente……….
Toti avem CEVA al nostru care trebuie exploatat, cu iubire, rabdare si entuziasm, de-a lungul vietii, parcurgand diverse etape, dar care trebuie adus la lumina, slefuit, intretinut, completat! Nimeni nu e gol si nici singur!
Cu siguranta veti zice: cine mai are timp de asta, pentru vise?! Daca vrem, gasim timpul necesar, o facem pentru noi si pentru cei dragi din jurul nostru! Trebuie s-avem incredere in NOI! Sa vrem sa schimbam ceva la noi si-n jurul nostru!
Era o vorba, am auzit-o si eu la bunici, cu mult timp in urma, dar abia de ceva timp i-am inteles sensul!   Cand ne nastem spunem AAAAAAAAA, cand murim MORRRRRRRRR, viata intreaga-i un AMORRRRRRRRRR!
Asa-i, viata-i plina de dragoste, pentru ca trebuie sa gandim cu altruism, cand spunem iubire, daruieste si vei primi, pe tot parcursul vietii si-n toate etapele ei! Iubeste, fii pozitiv, viseaza, creeaza si vei simti ca traiesti! Vei fi mai sanatos, atat fizic, cat si psihic! …trebuie sa ai putina incredere, credinta!….
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s